Panoul și pregătirea lemnului
Totul începe de la o scândură de tei sau de plop, bine uscată. O întăresc cu traverse împotriva curbării și, uneori, o îmbrac cu pânză care va ține mai bine grundul.
Proces
O icoană nu se pictează, se scrie — printr-un șir de pași răbdători, fiecare cu rostul lui, moșteniți dintr-o tradiție de secole. Iată cum prinde viață o lucrare în atelier, de la lemnul gol până la stratul final de olifă.
Totul începe de la o scândură de tei sau de plop, bine uscată. O întăresc cu traverse împotriva curbării și, uneori, o îmbrac cu pânză care va ține mai bine grundul.
Aștern strat după strat de levkas — cretă fină cu clei natural — apoi îl șlefuiesc până devine neted și alb ca fildeșul. Pe această suprafață va trăi icoana.
Transfer desenul după un izvod și incizez ușor conturul în grund. Linia rămâne ca o amintire fină chiar și sub straturile de culoare.
Aplic poliment și, peste el, foița de aur pe nimb și pe fond. Lustruită cu piatră de agat, prinde lumina și o face să tremure.
Pigmenții se leagă cu emulsie de gălbenuș de ou. Lucrez de la tonurile întunecate spre lumini, în straturi transparente — așa cum lumina răsare treptat din întuneric.
La final, o peliculă de olifă protejează icoana și adâncește culorile, unindu-le sub o caldă strălucire. De aici, icoana începe să-și trăiască viața.